Radu OPREA

am vazut acum cateva zile filmul lui Alexandru Solomon, “Cold Waves - Razboi pe calea undelor”, despre Radio Europa Libera, de pe timpul comunismului. cu toate ca a fost destul de controversata perspectiva din care a fost “povestita, povestea”, mie mi-a parut foarte echilibrata; doar spre sfarsit aprare un mesaj de genul “istoria se repeta. nu esti singur!”

muzica este impartita in trei mari capitole: genericele REL, Riders on the storm - The Doors si variatiunile pe tema din Rapsodia Romana - George Enescu compuse de Sorin Romanescu.

cum era de asteptat, s-a folosit multa muzica ce se afla la inceputul emisiunilor statiei de radio. a fost o experienta chiar interesanta sa aud genericele pe care le ascultam pe vremea cand abia stiam sa vorbesc! si aceleasi voci… wow! imi amintesc inceputul foarte reusit al emisiunii Disco ‘76, cu Andrei Voiculescu - super muzica.
de cateva ori s-a auzit si inceputul celei de-a doua Rapsodii Romane, de George Enescu, care a fost genericul REL, daca nu ma insel.
mi s-a parut foarte inspirata alegerea melodiei “Riders on the storm”, ca un fel de imn al starurilor de la radio. imediat se intelege rolul pe care l-au avut ei pentru noi - sau mai bine zis, pentru parintii nostri.
l-am vazut pe generic si pe Sorin Romanescu, trecut la Muzica originala, asa ca lui ii atribui o melodie ceva mai spre blues, cu un pas de bas care mi-a placut mult, mult, exact cand a venit vorba despre un atentat. curgea foarte frumos melodia pe un cadru tras din spatele unui gard! de fapt, o parte considerabila de secvente sunt filmate din spatele ori a unei plase, ori a unui geam cu sarma prin el, ori din spatele unui gard sau a unei usi (eventual inchise).

de doua ori se aude o melodie foarte patriotica (traiasca Romania, traiasca Ceausescu, parca era). una din dati m-a marcat iremediabil: era in prim plan o masa ce se invartea, cu o farfurie pe care se afla o gramajoara de picioare de porc. Formidabil!
de un lucru imi pare totusi rau: mi-ar fi placut sa vad si eu macar o sarbatoare de 23 August. este una preluata de la TVR, in care este facuta Romania din multi, multi, multi tineri, imbracati in rosu, galben si albastru. formeaza conturul Romaniei, iar pe fundal, “Florile recunostintei unui conducator iubit”. poate o sa compun si eu o melodie patriotica, si o sa angajez un cor sa mi-o cante, in timp ce eu imi rog niste colegi sa se aseze in asa fel in fata casei, incat de sus sa mi se recunoasca fata. nu v-am zis ca melodia ar fi pentru tara Gradinile Unite ale Radului, nu?

asa cum si-a inceput discursul domnul Solomon, astept “un film adevarat” din partea lui!

ps: nu, nu sunt nici impotriva si nici pentru comunism, nu am prea trait atunci, deci nu stiu cum a fost decat din povesti, dar in schimb mi-a placut mult documentarul, povestea de iubire si de ura; si cand te gandesti ca nu prea ma gadilau documentarele…