Radu OPREA

OOOoook… Un film cu supereroi. Daca treci de prima jumatate, in care… hmm… nu prea se intampla nimic notabil (vai de cate ori am trecut de la gandul “film prost” la “film foarte prost. de ce am dat banii?!?”), incepe sa fie ok. Nimic mai mult, un film dubios cu supereroi. Oricum, mi-a placut MUUULT casa tipului. O casa asa vreau sa am si eu, plecand de la priveliste, la domnisoara care duce ocazional gunoaiele (imi place mult G.P.), la calculatorul cu care vorbeste omul in cauza. Si robotelul ala neindemanatic este simpatic.

Am ajuns pana in punctul in care am pierdut juma de zi cautand pe net cam pe unde a ajuns artificial intelligence-ul accesibil muritorilor de rand (ca NASA & Co sigur stiu mult mai multe). Mi-am convins calculatorul, PC-ul, din pacate, sa ma recunoasca cand ma vede! Super cool!

Dar! Vai ce muzica proasta! Dar cat de proasta!!! In afara de ceva rock pe secventele in care baieteii zburau, nimic nu mi-a placut. Si again, nu a fost doar parerea mea. Ovi again a remarcat, si a fot primul lucru care m-a intrebat dupa film “Auzi, cum ti s-a parut muzica? A fost proasta, nu?”

Asa ca nu dati banii pe bilet. De fapt, nu va consumati nici banda de net prea mult, luati doar a doua jumatate. Aia parca este mai ok.