Scrisoare de final
Posted by Radu on Aug 20, 2008
Uite ca a venit si vremea ultimului post din “City of Angles”.
De cand am inceput sa impachetez, de la inceputul saptamanii, am intrat in febra de a ajunge acasa, sa imi vad si eu familia, sa imi vad si eu prietenii, pestisorii, sa ma apuc de lucru (ooo, Doamne, ce ma aspteapta). Abia asteptam sa se termine saptamana, deja imi impachetasem si clapele si nu mai puteam studia, cel mult mai stateam pe mess/Facebook (pe care abia l-am descoperit - ce tare!).
Dar azi, cand am fost pana la posta sa iau niste timbre, ceva s-a schimbat. Mi-am dat seama ca nu vreau sa plec. DELOC! Vreau sa mai stau aici. Este mult prea frumos totul, mult prea viu, ca sa il las, si eventual sa nu mai vin vreodata.
Mi-am dat seama ca m-am atasat de orasul asta intr-o luna cat nu m-am atasat de niciun altul. Are ceva aparte (in fine, totul). Oamenii sunt complet diferiti de ce este pe acasa. Este incredibil sa mergi pe strada, sa te uiti la cineva, in trecere, si acel cineva sa iti dea Ziua Buna. Sau vanzatorii sa te intrebe ce mai faci nu doar ca este in fisa postului. Vor sa stie daca iti place California, vor sa stie de ce, daca te mai introrci, daca esti student, de ce nu esti, de unde esti, cum este pe acolo, unde este “acolo”.
Nu a plouat deloc! Nici macar o picatura de ploaie! Sunt aici de putin peste o luna, Livia de doua si ceva, si niciunul nu m vzut vreun strop de ploaie. Acum 2 nopti am vazut niste fulgere inspre ocean, dar doar am vazut, ca nu se auzea nimic. Aici este vremea perfecta, chiar daca este soare mereu, temperaturile rar sar de 30 grade.
Chiar daca la inceput m-a socat fapul ca este mai ieftin sa inchiriezi o masina decat un MTB, imi place asta! Si imi place ca aici gasesti locuri de parcare. Bine, majoritatea sunt cu plata, dar mereu gasesti o straduta paralele care este goala si unde nu trebuie sa platesti nimic. Nu strica totusi putin atentie, sa vezi cat timp poti parca, si sa nu cumva sa fie vre-o zi de curatenie, ca te-ai scos. 57$ este amenda ?
In prima saptamana am simtit lipsa Europei, lipsa oamenilor de acolo. Oriunde te duci prin Eu, este aproximativ la fel. Bine, sunt francezii ingamfati, sunt germanii cu iarba lor taiata cu linia, dar se observa un numitor comun. Sunt toti, mai mult sau mai putin la fel. Aici… nu. Aici este altfel. Aici oamenii parca sunt mult mai prietenosi. Trebuie sa ii si cauti pe aia care te lasa sa te apropii mai mult de ei, dar daca ma gandesc bine, nici pe la noi nu este altfel. Nu imi amintes sa creasca “cel mai bun prieten”, sau “cea mai buna prietena” pe toate drumurile. Asa imi pare si aici. Dar parca toata lumea este mai fericita. Toti au credite, si toti au probleme pe acasa, dar sunt mai optimisti. Ii vezi zambind.
Nu va imaginati ca nu sunt si exceptii. Sunt multe, 2 dintre ele mi-au fost colege de apartament. Nu stiu de ce, dar nu am reusit sa ma / ne apropiem de ele prea mult. Cat am stat aici, nu am iesit niciodata toti 4. Christine a fost cu problemele ei cu Jacob, iat Meagen prinsa de serviciul ei de la Fox.
Daca cineva iti fura cardul, sau face o plata neautorizata de tine, banca iti da banii inapoi. Am fost la Vegas, si luni deja au sunat-o de la banca sa o intrebe daca ea a facut toate tranzactiile alea in Las Vegas. Pe mine ING-ul m-a sunat dupa 3 saptamani, sa ma intrebe daca eu am facut plati in SUA. Trei saptamani!!! Nu este de parca platile s-ar fi facut in mod repetat, cu sume destul ce mari, in celalalt colt de lume… Banuiesc ca era un detaliu minor…
Aici gasesti tot ce vrei, la preturi incredibile. Si daca nu esti multumit, returnezi produsul si iti dau banii inapoi. Fara intrebari, fara sa dovedesti ca nu a fost ce trebuia, ce aveai tu nevoie, etc. Vor sa fii incantat, ca sa cumperi si a doua oara de la ei. Cred totusi ca uneori asta este dusa la extrem; tatal meu imi povestea ca se cumpara produse de decorat bradul/casa de Craciun, si apoi innapoiate in ianuarie, ca doar nu au trecut cele 30 de zile. Asta nu cred ca face bine economiei deloc, dar vad ca dolarul a inceput sa creasca iar si lumea zice ca este un semn bun si ca va mai stopa inflatia.
Mi-a placut foarte mult Germania. Mi-a placut ca un satuc, de langa un orasel, de langa un oras de provincie (dupa cum spun ei, despre Hanovra este vorba - orasul) poate fi atat de frumos. Mi s-a parut excelent ca fiecare se ingrijeste de curtea si de casa lui, ca fac curat asa de mult, ca isi fac treaba asa de bine, dar parca este prea mult. Parca a disparut viata. Parca este totul prea calculat.
Aici gasesti si gropi in asfalt (care de cele mai multe ori este ciment), gasesti si gunoaie, gasesti si oameni ai strazii, dar nu deranjeaza. Nu iti iau aerul, ca in Bucuresti. Aici este loc pentru toata lumea. Chiar daca nu esti cel mai bun, tot iti gasesti un loc aici. Nu sunt in masura sa spun asta din propia experienta, ci este ce am auzit si eu. Dar tind sa le dau dreptate.
Inainte sa vin, am avut o discutie cu Carmen care imi spunea ca oamenii de aici nu prea au concedii, ca muncesc mereu. Am auzit si povesti asa, mai ales despre coasta de est. Dar eu nu vreau acolo. Nu vreau 15 oameni pe metrul patrat. Tocmai de asta incerc sa fug. Daca ii vreau, dau o petrecere.
Aici studentii isi dau intre ei mobila pe care nu o mai folosesc. Bine, azi dimineata am vandut un pat si o saltea, dar restul, lampa cu picior, lampa de birou, masa de cafea, mancarea care ne-a ramas, oale, tacamuri, si multe altele le-am dat mai departe, unui vecin, unor prietene de-ale Liviei. Asa am avut si noi birou, si canapea, si umerase, si dulapior, si noptiera.
Si gasesti si oameni de toate natiile, din toate colturile lumii. Gasesti si americani pe care ii poti recunoaste dupa cat de tare vorbesc, gasesti si mexicani foarte sociabili, cu un accent extraodinar de intereant, gasesti chinezi care imbatranesc frumos, care la 50 de ani arata de parca ar avea 30, gasesti negri, imbracati de obicei in tricouri albe, gasesti europeni, gasesti indieni, gasesti brazilieni!
Au fost totusi si parti care nu mi-au placut, ca de exemplu faptul ca se vede de la o posta dominatia albilor, si tendinta celorlalti de a se supune. Cu asta nu sunt deloc de acord! Asta mi se pare o mare prostie! Cred ca ar avea mult mai mult de castigat daca s-ar trece peste.
Si nu imi place ca America foloseste 60% din resursele Terrei, dar vad ca au inceput sa isi ia masini mai mici, care consuma mai putin, care polueaza mai putin. Dar va mai dura ceva pana se va vedea vreo urma de schimbare, ca acum iti poti lua un Ford Explorer cu 2-3000$, iar pentru studenti asta este excelent. Si apropo, California este singurul stat care isi negociaza indepentent pretul la benzina, asa ca aici platesti cel mai mult pe un plin. Si din pacate, fara masina aici esti cam fiul ploii, da, aia care nu vine niciodata. Chiar ai nevoie de masina, distantele sunt mult prea mari intre oricare 2 puncte.
Nu imi vine sa cred ca a trecut o luna de cand am ajuns in LAX si mi-am zis “Wow, palmieri!”… Si nu imi vine sa cred ca imi pare rau ca plec de undeva.
Vreau neaparat sa fac muzica de film, sa ma mut in LA. Este un oras mult prea frumos!
:)) Ce ti s-a schimbat tonul in postul asta, aproape ca nu te mai recunoastem. Mi se pare foarte tare faza cu datul mobilei etc. Nu stiu la noi cum sta exact treaba ca n-am auzit niciun coleg de grupa din provincie care sa spuna ca si-a cumparat ceva pentru camera de camin sau unde sta in gazda. Cam trist, sa stii.
Auzi, dar n-ai vazut nici o incaierare cu pistoale si altele prin LA? Ca mai toti sunt speriati de bombe ca te ataca la stop sau pe strada, pe zi lumina.
Pai asta este motivul, de fapt, pentru care vreau sa ma intorc: nu am vazut nicio incaierare, si trebuie neaparat.
Eu nu am vazut, dar Alison zicea ca se cam practica…
Dar eu nu cred in povesti deastea :P:P:P Asa ceva nu se intampla in LA!
Ai grija insa, Amber mi-a povestit cum a fugit dintr-un 18-and-over club cu pantofii in mana, pentru ca cineva trasese un foc de arma. Can’t remember what area that was in, though.
Hmm… Vezi? De-asta vreau sa stau in Beverly Hills.
Trebuie doar sa economisesc cateva milione de dolari.