Radu OPREA

Se zice ca fulgerul nu loveste de doua ori in acelasi loc… Dar o zi proasta nu vine niciodata singura. Si asa incepe calatoria mea “fortuita” prin LA…

Ma trezesc vineri dimineata cu maretul gand de a ma duce la Sam Ash (un music stuff superstore) sa imi iau clapa. De fapt sa imi iau alta clapa, ca CME M-Key-ul pe care l-am luat de pe net este foarte prost. In urma lecturii multor review-uri am ajuns la concluzia ca cele mai bune variante sunt fie un sintetizator Korg X50 fie un simplu midi controller Edirol PCR-800. Magazinul de langa mine nu mai avea Edirol, si pentru ca mi l-au promis, au zis ca imi fac reducere la X50 de 150 usd (de la 700 cat este de obicei). Dar pe care sa o aleg? Well, trebuie sa le aiba la Sam Ash pe amandoua.

Ma trezesc cu greu la 10, ma imbrac si plec. Am asteptat ceva dupa autobuz (vreo 30 de minute daca nu ma insel), am mers ceva mai mult cu el (vreo 40…) si am ajuns la magazin. Un tip simpatic (sper sa nu citeasca si el asta, ca pe aici se interpreteaza foarte usor cuvantul simpatic de catre membrii de sex asemanator…) mi-a aratat ce aveau ei pe acolo, am cantat la toate clapele posibile, unele se simteau mai bine, altele mai prost dar aveau mai multe briz-brizuri, in fine, am ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi sa imi iau o clapa destul de simpla pe care sa o car dupa mine, si un controller foarte destept de la Novation, ReMOTE SL Zero pe nume. Clapa pe care am testat-o acolo era un Yamaha KX49, se simtea destul de ok, avea si ceva butoane cu care ma puteam descurca destul de ok prin program (ce-i drept, ei ziceau ca este facuta special pentru Cubase, dar nah! Este MIDI, trebuie sa mearga si cu Logic-ul meu) si parea destul de mica.
Cum eu aveam nevoie de inca o octava in plus, am luat KX61.
Si uite asa am plecat eu de la magazin cu doua cutii cat toate zilele, una care-mi ajungea pana la gat, si alta care abia statea la sub-brat. Am tras de ele pe strada, am tras de el in autobuz, am chinuit o tipa langa care ma asezasem, pana la urma s-au eliberat 2 locuri si m-am asezat acolo. Cum stateam eu in statie de dimineata, am vazut ca exista o statie de autobuz ceva mai aproape de casa (pentru intoarcere) - “Sa tin minte!”
Am tinut minte, si nu am coborat cu 50 de metri inainte, cum faceam de obicei, “Lasa, mai scurtez putin drumul!”. Ei bine, autobuzul a virat la dreapta… Trage repede de sarma, “Sir, sir, I think I want to get off!”. Ma lasa el la prima statie - asta dupa ce m-a intrebat el ceva, dar nu am prea inteles, asa ca am coborat. Era cu vreo 500m mai departe de unde trebuia sa cobor. Am luat-o usurel la pas spre casa, cand trece pe langa mine autobuzul, si soferul zambeste. “Nu pot sa cred!” Autobuzul ocolea vreo 500m in dreapta, dar apoi se intocea si mergea mai departe…

Cu unele chinuri considerabile, am ajuns acasa. Mi-am blestemat gandul “Sa-mi iau laptopul cu mine, ca poate mai am nevoie de ceva de pe net, si cine stie…”, l-am injurat putin pe Dragos ca tocmai atunci a ajuns si un pachet de-al lui, si l-am luat si pe ala de la biroul de preluari, am urcat si m-am trantit in pat.
Hai sa deschidem jucaria ca sa ne facem de cap. Deschidem prima data ReMOTE SL-ul, arata super! Profi, o sa ma ajute foarte mult, este urmatorul pas sub o suprafata de control, perfect! Dar sa deschidem si clapa. O deschidem “Ha Ha!” cu Dragos, ca vorbeam cu el pe net, o pun pe birou si nu mi se mai vede laptopul.
WAIT! This is all wrong!!! Nu se poate. Nu poate fi asa de mare! Nu este posibil sa imi fi parut asa de mica in magazin si asa de mare acasa… Ceva nu este in regula. In fine, hai sa o testam. Ca poate…
O testam, nu merge din prima (si chiar daca mergea nu cred ca schimba cu ceva), cuget putin, “Gata, o duc inapoi!” La magazin am mai testat o clapa care se simtea foarte bine, si avea incorporat midi controllerul ala destept (ReMOTE), dar era mai maricica, trebuia sa iau cu mine mereu si controllerul, chiar daca nu il foloseam mereu, arata mult mai bine si era mult mai space efficient midi controllerul separat, dar anyway, clapa este PREA MARE! Trebuie sa o duc inapoi.
Zis si facut, ambalez totul la loc, nu gasesc scotch sa inchid cutia in care a venit clapa, improvizez ceva, si plecam la drum. Eu, clapa si ReMOTE-ul.
Ajung in statie, cum traversam strada vad cum trece autobuzul pe langa mine, astept, scot niste bani, ii schimb in ceva mai mic (nici bani de autobuz nu aveam), vine autobuzul si… Here we go!
Autobuzul era ceva mai express de cat ce am luat de dimineata. Ce inseamna ceva mai express? Are O SINGURA statie mai mare decat celalalt autobuz. Care statie? Aia la care trebuia sa cobor eu! Unde era magazinul? Exact la mijloc. Vad magazinul, trag de jucarie, intreb unde este urmatoarea statie “Chiar aici, la La Brea” - inca trei semafoare mai departe…
La magazin, tipul cu care vorbisem de dimineata si-a terminat tura, si am dat de unul care… imi dadea dreptate la tot ce ziceam “True!”, “Yeah, I know!”, “Yeah, you’re right!” - nu m-a ajutat cu nimic…
Ei aveau un PCR-800, dar era pe raft si ii lipseau 2 butoane. Il intreb ce s-a intamplat, si imi raspunde ca oamenilor le place sa fure lucruri… Na ca se intampla si pe aici.

Pana la urma imi zice ca este posibil sa gasesc clapa la Guitar Center, de peste drum. Ok! Ma duc pana vis-a-vis, si EURIKA! O au! Ii explic tipului de aici ce am nevoie, ma intreaba cu cat am luat ReMOTE-ul, ii spun ca cu 291 “I can give it to you for 269!”. “Are you sure?”. “Yeah, of course!”
La indemnul lui returnez si clapa si ReMOTE-ul, si ma intorc sa iau clapa si ReMOTE-ul din partea asta. Imi aduce frumos PCR-ul, se duce in spate sa imi aduca si controller-ul, si nu mai vine. Pana la urma apare cu o cutie distrusa, rupta, si un controller fara un picior. “I’m sorry, but I only have this one left. It’s a refurb…” POFTIM?!? Eu tocmai am returnat peste strada controllerul si imi spune ca el nu mai are altul. Glumeste!
A dat cateva telefoane, si a mai gasit unul la un alt magazin “Poti trece sa il iei de acolo” - magazinul era de cealalta parte a muntilor Santa Monica. Pana la urma imi spune ca mi-o poate trimite acasa. Perfect, mai putin de carat, in weekend oricum plec, deci este perfect. II intind cardul - “Nu merge!”

POFTIM?!? Cum adica nu merge?!? Avea nevoie de un card cu numarul in relief, deci cam orice card IN AFARA de Visa Electron. Nu era cam niciun ATM pe langa, si nici nu imi venea sa scot cateva sute de USD si sa ma plimb cu ele pe strada… chiar daca este ea Sunset Blvd.
A fost de treaba tipul (era si cazul) si a acceptat cardul asta, a asteptat pana a plecat toata lumea de prin jur, l-a autorizat, si gata! Slava Domnului, puteam sa plec acasa, SA MANANC! - Stiu ca asta o sa genereze unele reactii, dar chiar nu mancasem nimic in afara de un bol de cereale… si juma de litru de suc de portocale (cu pulpa! - a tinut de foame).
Dau sa ies din magazin, cu cutia pe care o tineam de maner - DA! Asta avea maner!!!, si aud in spatele meu “REEEEIDUUU!!!” “Oh, nu, ce mai vrea de la mine?” Vroia sa ma intrebe, evident, dupa ce am cumparat ce am cumparat, daca nu ma ajuta mai mult aia cu ReMOTE-ul integrat. Well, nu ma ajuta, dar mersi mult de grija.

Am plecat usurel spre casa, era aproape 9, apus fumos, incepusera sa se aprinda luminile, romantic… mai putin mirosul de friptura de la restaurantul din spatele statiei… imaginati-va ce petrecere era in stomacul meu!
A venit si autobuzul, m-am urcat, am stat langa o tipa care semana cu tipul galben din Sin City, ala pervers… Mai era si blonda…

Sper sa nu mai scriu si partea a III-a…