The Pursuit of Happyness (2006)
Posted by Radu on May 27, 2009
Printr-o oarecare intamplare am revazut “The Pursuit of Happyness” (In cautarea fericirii). Vreau sa zic ca mi-a placut la fel de mult ca si prima data. Nu stiu exact ce este cu Will Smith, dar nu imi amintesc vreun film in care sa nu imi fi placut cum joaca. Are el ceva.
Filmul este regizat de Gabrielle Mucino; se pare ca Will a vrut neaparat ca el sa fie regizorul dupa ce a vazut celelalte filme ale sale (L’ultimo bacio si Ricordati di me). Tot impreuna au facut si Seven Pounds (Sapte Suflete), un alt film care mi-a placut. Pe scurt, pelicula spune de fapt povestea lui Chris Gardner, cum a ajuns din vanzator de aparate portabile de radiografiere, broker, urmand un internship de 6 luni foarte prost platit.
Se mai putea lucra putin la scenariu, ca in unele momente pare usor de plastic. Cred ca s-a pus prea mult accent pe Chris care alearga la propriu dupa destinul lui (“iar fuge dupa un aparat/dupa cineva?”).
Daca te gandesti la tragedia situatiei in care se afla cei doi (Chris si fiul lui), iti dai seama ca muzica si imaginea fac tot posibilul sa indulceasca realitatea, sa o faca mai usor de acceptat.
De aceasta parte muzicala s-a ocupat Andrea Guerra, care a lucrat la un numar destul de mare de filme italienesti, pe care nu le-am vazut, din pacate.
Mi-a placut foarte mult ce a facut; muzica a fost exact ce trebuie si exact atat cat trebuie. Mi se pare genial motivul principal, cantat pe pian. Surprinde foarte frumos atat nelinistea lui Chris Gardner, cat si inteligenta, perspicacitatea lui (sharpness, cum o numesc englezii), viata din el si dorinta de a-si depasi situatia. Sa ascultati “Opening”, de pe album.
Toata muzica este frumoasa! Are o dulceata in ea extraordinara. Chiar si in momentele tragice, de tensiune emotionala foarte puternica, aduce o nota de optimism. De exemplu, “Trouble at Home” si “Linda Leaves” it lasa impresia ca s-a prabusit cerul, dar intr-un fel te linisteste spunandu-ti ca totul va fi bine pana la urma.
Foarte interesant este si momentul de stat “la racoare”, cand muzica ii face un portret interior foarte detaliat; parca ii si auzi gandurile. Iar ultimile doua melodii, “Happyness” si “Welcome Chris”, incheie acesta calatorie intr-o nota de basm. Este acelasi optimism care ar incheia orice film Disney pentru copii.
In general cam totul este tonal si foarte usor de ascultat. Este genul de muzica pe care o asculti cand vrei sa te binedispui pur si simplu. Vrei ca cineva sa iti dea dreptate, sa iti spuna ca esti pe drumul cel bun.
Iron Man (2008)
Posted by Radu on May 29, 2008
OOOoook… Un film cu supereroi. Daca treci de prima jumatate, in care… hmm… nu prea se intampla nimic notabil (vai de cate ori am trecut de la gandul “film prost” la “film foarte prost. de ce am dat banii?!?”), incepe sa fie ok. Nimic mai mult, un film dubios cu supereroi. Oricum, mi-a placut MUUULT casa tipului. O casa asa vreau sa am si eu, plecand de la priveliste, la domnisoara care duce ocazional gunoaiele (imi place mult G.P.), la calculatorul cu care vorbeste omul in cauza. Si robotelul ala neindemanatic este simpatic.
Am ajuns pana in punctul in care am pierdut juma de zi cautand pe net cam pe unde a ajuns artificial intelligence-ul accesibil muritorilor de rand (ca NASA & Co sigur stiu mult mai multe). Mi-am convins calculatorul, PC-ul, din pacate, sa ma recunoasca cand ma vede! Super cool! 
Dar! Vai ce muzica proasta! Dar cat de proasta!!! In afara de ceva rock pe secventele in care baieteii zburau, nimic nu mi-a placut. Si again, nu a fost doar parerea mea. Ovi again a remarcat, si a fot primul lucru care m-a intrebat dupa film “Auzi, cum ti s-a parut muzica? A fost proasta, nu?”
Asa ca nu dati banii pe bilet. De fapt, nu va consumati nici banda de net prea mult, luati doar a doua jumatate. Aia parca este mai ok.
Restul e tacere (2008)
Posted by Radu on May 29, 2008
“Junior, s-a mutat soarele, ne mutam si noi!”
Vai ce mi-a placut filmul! De cand i-am vazut trailerul m-a fermecat.
Si filmul, cu tot cu calatoria la Paris - facuta… ingenios (buget redus?!), a fost superb! Un film frumos, care spune o poveste colorata! Mie mi s-a luat de orice revolutie, comunism si alte alea. Nu mai vreau. Oricum nu o sa aflam nimic mai mult despre ce s-a intamplat, asa ca nu are rost! Lasati elementul soc! Nu merge! Nu MAI merge! Faceti filme frumoase 
Si ce mi-au placut dialogurile, cu toate vietatile de prin apa care ne privesc, si cu toate ploile si toate ramas bun-urile. Si mai sunt doua secvente ce mi-au placut foarte mult: Cand pleaca ei la Paris “O sa cucerim lumea cu filmele noastre”, si a doua, cand a venit Leon la filmari, era in masina lui si si-a scos sabia. Mi-au mai placut si multe altele, dar astea sunt notabile.
Muzica mi-a placut si ea! Se vede ca este compusa de cineva cu experientea, care nu s-a apucat de facut muzica de film peste noapte (asa cum am observat ca se practica pe la noi). Il cheama Laurent Couson, si este un compozitor francez, specializat in muzica de teatru. Nascut prin ‘76, a castigat multe premii, a dirijat multe orchistre si a cantat impreuna cu Quincy Jones.
In film este un amalgam de stiluri componistice (sper ca imi amintesc bine, ca a trecut ceva timp de atunci), dar un amalgam care se leaga frumos, care spune o poveste, are o directie. Dupa primele cateva secvente eram putin dezorientat, poate datorita obisnuintei cu filmele hollywoodiene, unde muzica este mult mai legata.
Oricum, mi-a placut. Este mult peste ce muzica ajunge prin filmele noastre (daca ajunge).
Sunt curios ce o sa urmeze. Am impresia ca Domnul Nae Caranfil mai are multe de spus. Imi place foarte mult ce face!
Indiana Jones si Regatul Craniului de Cristal (2008)
Posted by Radu on May 29, 2008
Na ca m-am initiat si eu in tehnologia digitala propusa de Plaza Romania. Ce pot sa spun, un ecran cat toate zilele! Nu exista benzi albe/negre/gri pe nicaieri, nu exista arsuri de tigara sau zgarieturi. Si o definitie… vai de mine! Se vede atat de bine totul incat merita sa iti iei bilte pe centru, in randurile 5-7, ca sa iti acopere ecranul tot campul vizual.
Si am observat ca si la sunet au facut progrese. Este foarte tare sa vibreze scaunul sub tine. Parca te capteaza mult mai… amm… profund!
Al einspelea miilea Indiana Jones. Film dragut, cu alergare, glume si furnici. Si multi pumni dati cu stil!
Muzica, well… tipic John Williams - Indiana Jones. Este foarte bine facuta, dar nu prea spune lucruri noi. Incepe frumos cu suflatori, cu multi suflatori, si asa o tine o buna bucata de vreme. Imi pare ca introduce coardele cand incepe cautarea craniului, ele facandu-si din ce in cea mai simtita prezenta. Spre sfarsit vin si alamele - deh, momente de tensiune. Uff, mai era o chestie facuta frumos, dar nu mi-o mai amintesc acum 
Darn!
Nu ai la cine stie ce inovatie sa te astepti. Dupa cum am spus, este muzica facuta bine! Mister - suflatori; tensiune - alame; actiune - arpegii rapide pe coarde si percutie.
Oricum, este o fantezie. Tocmai am vorbit cu un prieten care zicea ca l-a dezamagit filmul. Asa o fi. Poate nu este atat de real (hai sa fim seriosi, un profesor de arheologie gaseste extraterestri), dar dace te duci sa vezi o poveste, sigur te va captiva! Mi se pare o pierdere de timp sa te duci la un film care iti arata realitatea pe care o vezi si tu zi de zi.
Cu un umor foarte inteligent (in fine, la multe glume cred ca eram mai putin de 10 in toata sala care radeam; si sala era plina), cu intamplari care curg una din cealalta, si cu o dinamica care uneori da foarte usor impresia de prea mult (again, depinde ce astepti de la film), este un film pe care il recomand dace vrei sa te simti bine!
Si sa nu uit, niste efecte speciale EXCEPTIONALE! ILM s-au ocupat de ele, deci era de asteptat sa fie la un nivel ridicat, dar asa de sus? Vai cat au progresat! Felicitari! Uite, George Lucas ar fi un om interesant de cunoscut!
Apropo, sa va uitati la sfarsit la lista de cascadori. Doamne, cati sunt!
Juno (2008)
Posted by Radu on May 29, 2008
Acum multa vreme am vazut filmul, dar nu am apucat sa scriu despre el. (motiv pentru care va veni un val de posturi)
Filmul mi s-a parut foarte interesant. Mi-a placut mult scenariul!
Ce mi s-a parut de-a dreptul fermecator (ciudat termen, pentru filmul in cauza…) a fost muzica. Absolut toata muzica din film este facuta pe o voce si o chitara. Atat! Nimic mai mult. Si mi se pare extraordinara ideea, cum surprinde exact esenta “teenager”, esenta filmului.
O groaza de fete incep sa cante la chitara ca sa isi puna pe muzica versurile pe care le scriu noapte in pat, departe de lumea din jur. Wow! Doar pentru muzica asta l-as mai vedea odata.
Si inca o chestie super, si-a dat seama de asta si Ovi!!! Esti pe drumul cel bun.
Imi place de el, ca este atent la mai mult decat povestioara aia pe care incearca regizorul sa ti-o bage pe gat. Go Ovi!!!
Loading ...