Cold Waves (2007)
Posted by Radu on Jan 24, 2008
am vazut acum cateva zile filmul lui Alexandru Solomon, “Cold Waves - Razboi pe calea undelor”, despre Radio Europa Libera, de pe timpul comunismului. cu toate ca a fost destul de controversata perspectiva din care a fost “povestita, povestea”, mie mi-a parut foarte echilibrata; doar spre sfarsit aprare un mesaj de genul “istoria se repeta. nu esti singur!”
muzica este impartita in trei mari capitole: genericele REL, Riders on the storm - The Doors si variatiunile pe tema din Rapsodia Romana - George Enescu compuse de Sorin Romanescu.
cum era de asteptat, s-a folosit multa muzica ce se afla la inceputul emisiunilor statiei de radio. a fost o experienta chiar interesanta sa aud genericele pe care le ascultam pe vremea cand abia stiam sa vorbesc! si aceleasi voci… wow! imi amintesc inceputul foarte reusit al emisiunii Disco ‘76, cu Andrei Voiculescu - super muzica.
de cateva ori s-a auzit si inceputul celei de-a doua Rapsodii Romane, de George Enescu, care a fost genericul REL, daca nu ma insel.
mi s-a parut foarte inspirata alegerea melodiei “Riders on the storm”, ca un fel de imn al starurilor de la radio. imediat se intelege rolul pe care l-au avut ei pentru noi - sau mai bine zis, pentru parintii nostri.
l-am vazut pe generic si pe Sorin Romanescu, trecut la Muzica originala, asa ca lui ii atribui o melodie ceva mai spre blues, cu un pas de bas care mi-a placut mult, mult, exact cand a venit vorba despre un atentat. curgea foarte frumos melodia pe un cadru tras din spatele unui gard! de fapt, o parte considerabila de secvente sunt filmate din spatele ori a unei plase, ori a unui geam cu sarma prin el, ori din spatele unui gard sau a unei usi (eventual inchise).
de doua ori se aude o melodie foarte patriotica (traiasca Romania, traiasca Ceausescu, parca era). una din dati m-a marcat iremediabil: era in prim plan o masa ce se invartea, cu o farfurie pe care se afla o gramajoara de picioare de porc. Formidabil!
de un lucru imi pare totusi rau: mi-ar fi placut sa vad si eu macar o sarbatoare de 23 August. este una preluata de la TVR, in care este facuta Romania din multi, multi, multi tineri, imbracati in rosu, galben si albastru. formeaza conturul Romaniei, iar pe fundal, “Florile recunostintei unui conducator iubit”. poate o sa compun si eu o melodie patriotica, si o sa angajez un cor sa mi-o cante, in timp ce eu imi rog niste colegi sa se aseze in asa fel in fata casei, incat de sus sa mi se recunoasca fata. nu v-am zis ca melodia ar fi pentru tara Gradinile Unite ale Radului, nu? 
asa cum si-a inceput discursul domnul Solomon, astept “un film adevarat” din partea lui!
ps: nu, nu sunt nici impotriva si nici pentru comunism, nu am prea trait atunci, deci nu stiu cum a fost decat din povesti, dar in schimb mi-a placut mult documentarul, povestea de iubire si de ura; si cand te gandesti ca nu prea ma gadilau documentarele…
Natural Born Killers (1994)
Posted by Radu on Jan 15, 2008
m-am mai uitat la un film, si nu ma pot abtine sa nu scriu despre el!
il cheama Natural Born Killers, si este despre un el si o ea care omoara cam tot ce le iese in cale. este fascinant filmul; o adevarata revolta la adresa a tot ceea ce inseamna televiziune. acea televiziune care transforma niste criminali in staruri! un colaj foarte bolnav, regizat de Oliver Stone. trebuie neaparat vazut!
in ceea ce priveste muzica, si aici este fantastic. sunt cel mult zece secvente in care nu exista muzica! in rest, in fiecare cadru este alta melodie - te trece prin mintea personajelor, o minte foarte alambicata, impulsiva (foarte multa muzica energica). chiar te face sa ii intelegi.
poti lua filmul ca pe un bun profesor de cultura muzicala; intalnesti aproape toate genurile de muzica ce s-au compus pana acum. zic aproape, pentru ca nu imi amintesc sa fi auzit nimic cu adevarat oriental. de la western, care este oarecum de asteptat, actiunea patrecandu-se prin America, la clasica (traiasca Kubrick, clasica pe secvente violente), la arabeasca (foarte frumos impletita cu actiunea, apare chiar de doua ori)), iar la sfarsit, se aude si putina muzica electronica. Bob Dylan, Peter Gabriel, Dr. Dre, Patti Smith, Cowboy Junkies, sunt pe coloana sonora. Nine Inch Nails nu numai ca au participat cu destula muzica, au si facut o melodie special pentru film, si anume Burn. era de asteptat, tinand cont ca Trent Reznor (component al trupei) a produs soundtrackul.
ziceam de secventele in care nu exista muzica. sunt toate secventele care au legatura directa cu televiziunea sau cu politia. momentele in care revii cu picioarele pe pamant, iesi din capul lor, vezi si o alta perspectiva (cea reala - politia, sau cea care ii transforma in idoli - televiziunea - “daca as fi criminal, as vrea sa fiu Mickey si Mallory Knox”)
alta faza tare: cand ea este arestata, canta These boots are made for walking, secventa care mi se pare geniala, iar ca sa intelegeti de ce, trebuie sa va uitati la film!
In slujba regelui Angliei (2006)
Posted by Radu on Jan 13, 2008
Obsluhoval jsem anglického krále, asa cum ii zice pe limba lui, este un film ceh, regizat de Jirí Menzel, dupa un roman de Bohumil Hrabal. un film bun, cu un umor destul de pe fata.
muzica este compusa de Ales Brezina (compozitor ceh, directorul artistic al festivalului Bohuslav Martinu). filmul a fost nominalizat in cadrul festivalului Leul Ceh, pentru cea mai buna muzica.
mi-a placut foarte mult faptul ca muzica evolua odata cu personajul (Jan Díte), si totodata colora foarte frumos atmosfera.
la fiecare restaurant la care lucra, muzica era alta. tot timpul reflecta spiritul localului: de la un bar micut, unde abia se auzeau cateva instrumente, pana la Hotelul Pariz (sper ca asa se scrie), unde intra in scena orchestra.
este foarte interesant faptul ca nu intotdeauna muzica vorbeste pe limba imaginilor, nu intotdeauna se potrivesc asa cum vezi mai des prin filmele americane, dar toata aceasta neintelegere ii da filmului un aer aparte. inclusiv secventa cu nazistii care marseaza, iar muzica foarte puternic americanizata.
apropo, domnul Brezina a avut la dipozitie 2 ani sa compuna muzica. a compus cam 2 ore de muzica, din care in film au ajuns 35 de minute. spunea ca cel mai greu a fost sa decida, impreuna cu regizorul Jirí Menzel, ce ramane, deoarece fiecare intelege muzica in felul lui.
Alvin and the Chipmunks (2007)
Posted by Radu on Jan 13, 2008
gata, l-am revazut.
cu toate ca m-am dus putin cu inima mica, de frica sa nu fiu dezamagit, a fost ok.
tot filmul cele trei veverite cu falci sunt privite ca niste copii (mai mult sau mai putin) apartinand speciei noastre. bineinteles, pana la un punct, “they are talking chipmunks, people will come”. muzica este asa de grandioasa pentru a sustine asta.
de exemplu, cand Dave nu ii gaseste acasa, intra tot ansamblul de coarde; daca nu ai sti depre ce este vorba, cu siguranta te-ai gandi ca i-a fost furat copilul (sau sotia).
mi s-a parut foarte dragut faptul ca veveritele stiau sa cante multe melodii (o sa va placa foarte mult soundtrackul, puteti lua si un cd cu cantecele din film, printre care Bad Day, Only You (And You Alone), Witch Doctor - foarte tare), stiau sa citesca partituri si stiau ce este Craciunul.
nu pot spune ca mai sunt la fel de incantat ca dupa prima vizionare, dar in continuare il recomand pentru metoda inedita de a trata coloana sonora. nu exceptional de inventiva, dar fara indoiala nimic din ce te-ai astepta sa auzi.
o intrebare tot ramane: chitara clasica intra in toate secventele triste, fara exceptie; de ce revine la sfarsit, cand Claire, tipa de care Dave este indragostit, vine pe la ei?!? nu mi se pare deloc trist momentul.
Alvin and the Chipmunks, partea I
Posted by Radu on Jan 10, 2008
na ca urmatorul post a venit mai repede decat ma asteptam. cum sunt pasionat de muzica, mai exact compozitia muzicala, cam despre asta o sa vorbesc.
am fost asta seara la cinema cu colegii, la o mica comedioara, pe nume Alvin and the Chipmunks.
un film care sigur te face sa razi.
surpriza a venit din partea muzicii. orice film de animatie cu animalute foarte dulci facute pe calculator ar trebui sa aiba o coloana sonora pe masura lor, jucausa, copilaroasa, nu? ei bine, nu chiar! domnul Christopher Lennertz (care a compus si muzica pentru jocul Medal of Honor) a ales sa faca ceva maret. foarte! a adus o intreaga orchestra (94 de instrumente, nu chiar de ici, de colo) si a compus ca pentru jumate de Star Wars. o decizie foarte inspirata!
este fascinant cum muzica iti pregateste o secventa grandioasa, o invazie,impreuna cu un cadru frumos, plonjat, si apar sase ochisori, mai-mai sa-i mananci!
sa fim seriosi! filmul incepe cu cei trei (Alvin, Simon si Theodore) chinuindu-se sa umple un copac cu alune, cantand Bad Day. binenteles, pe trei voci.
o sa mai continui (da, este mai nou acceptata varianta asta…) postul dupa ce il mai vad o data; socul a fost mult prea mare.
ps: daca aveti o sora mai mica, o prietena/un prieten carora le plac animalutele, sau daca doar vreti sa radeti cu familia, fugiti la film. si fiti atenti si la muzica! excelenta idee. bravo Christopher!
Loading ...