s-a lansat!
Posted by Radu on Jan 11, 2008
OMG! in sfarsit s-a lansat noul mac pro! am vorbit cu cei de la apple romania si cica mai trebuie sa mai astept inca o luna juma pana sa il am, dar totusi! s-a lansat!!!
abia astept! abia astept! abia astept!
Buna dimineata, lume!
Posted by Radu on Jan 8, 2008
ok, primul post. a venit si timpul lui, dupa trei instalari ale WordPress-ului si inca doua upgrade-uri, intinse peste vreun an.
fiind primul post, ar trebui sa fac impresie buna, sa scriu ceva destept, dar studiile arata ca oricum nimeni nu este atent la ce zici prima oara.
conteaza ce zici apoi, asa ca cititi urmatorul post.
sunt curios ce o insema “Error:”-ul ala din colt 
uff… tehnologia asta… ar trebui sa se arunce toata la cosul de gunoi, si sa se porneasca de la zero! poate asa o sa gasim o metoda mai buna de a trece peste buguri. am pierdut tot weekendul sa imi aranjez calculatorul, si tot nu sunt sigur ca este 100% sigur. inca mi-e frica ca imi da vreun kernel panic (cunoscatorii stiu).
citeam pe undeva ca un calculator ideal nu sta intre tine si ceea ce vrei sa creezi. incep sa ii dau dreptate. pe cat de mult imi place sa mesteresc, sa ma bag prin matele lui, pe atat m-a dezamagit acum cam doua saptamani.
cum toate ideile bune iti vin ori cand trebuie sa te culci ca ai a doua zi examen, ori in restroom, asa cum ii zic americanii, eu ma pregateam sa trec pe lumea ailalta. mi-a venit o idee, asa ca tzup pe pc sa o inregistrez. am stat doua ore sa scriu un bas si un ritm de tobe. s-a dus pe apa sambetei toata sclipirea melodiei.
Astept MacWorldul!!!
The Pursuit of Happyness (2006)
Posted by Radu on Nov 30, 1999
Printr-o oarecare intamplare am revazut “The Pursuit of Happyness” (In cautarea fericirii). Vreau sa zic ca mi-a placut la fel de mult ca si prima data. Nu stiu exact ce este cu Will Smith, dar nu imi amintesc vreun film in care sa nu imi fi placut cum joaca. Are el ceva.
Filmul este regizat de Gabrielle Mucino; se pare ca Will a vrut neaparat ca el sa fie regizorul dupa ce a vazut celelalte filme ale sale (L’ultimo bacio si Ricordati di me). Tot impreuna au facut si Seven Pounds (Sapte Suflete), un alt film care mi-a placut. Pe scurt, pelicula spune de fapt povestea lui Chris Gardner, cum a ajuns din vanzator de aparate portabile de radiografiere, broker, urmand un internship de 6 luni foarte prost platit.
Se mai putea lucra putin la scenariu, ca in unele momente pare usor de plastic. Cred ca s-a pus prea mult accent pe Chris care alearga la propriu dupa destinul lui (“iar fuge dupa un aparat/dupa cineva?”).
Daca te gandesti la tragedia situatiei in care se afla cei doi (Chris si fiul lui), iti dai seama ca muzica si imaginea fac tot posibilul sa indulceasca realitatea, sa o faca mai usor de acceptat.
De aceasta parte muzicala s-a ocupat Andrea Guerra, care a lucrat la un numar destul de mare de filme italienesti, pe care nu le-am vazut, din pacate.
Mi-a placut foarte mult ce a facut; muzica a fost exact ce trebuie si exact atat cat trebuie. Mi se pare genial motivul principal, cantat pe pian. Surprinde foarte frumos atat nelinistea lui Chris Gardner, cat si inteligenta, perspicacitatea lui (sharpness, cum o numesc englezii), viata din el si dorinta de a-si depasi situatia. Sa ascultati “Opening”, de pe album.
Toata muzica este frumoasa! Are o dulceata in ea extraordinara. Chiar si in momentele tragice, de tensiune emotionala foarte puternica, aduce o nota de optimism. De exemplu, “Trouble at Home” si “Linda Leaves” it lasa impresia ca s-a prabusit cerul, dar intr-un fel te linisteste spunandu-ti ca totul va fi bine pana la urma.
Foarte interesant este si momentul de stat “la racoare”, cand muzica ii face un portret interior foarte detaliat; parca ii si auzi gandurile. Iar ultimile doua melodii, “Happyness” si “Welcome Chris”, incheie acesta calatorie intr-o nota de basm. Este acelasi optimism care ar incheia orice film Disney pentru copii.
In general cam totul este tonal si foarte usor de ascultat. Este genul de muzica pe care o asculti cand vrei sa te binedispui pur si simplu. Vrei ca cineva sa iti dea dreptate, sa iti spuna ca esti pe drumul cel bun.
Ok, e de rau cand iti uiti parola de la blog…
Posted by Radu on Nov 30, 1999
Gata, m-am intors din vacanta! Si m-am intors cu scop foarte bine precis: Pana la sfarsitul lunii (mai 2009, ca sa fiu precis) vreau sa vad 14 filme despre care sa scriu pe blog, adica 5 filme pe saptamana. Punct. De fapt semnul exclamarii!
Cred ca am vazut destul Ultimate Survival de pe Discovery; stiu cum sa gasesc civilizatie oriunde s-ar prabusi avionul, stiu ce larve sa mananc si pe care sa le evit, cum sa recunosc plantele otravitoare si cum sa imi fac adapost. Cred ca ajunge. Prea mult Discovery si Nat Geo. Pe bune.
A, da! Sa nu uit de toate miturile posibile, cum isi arata dragostea cei din triburile africane, cum nu-stiu-ce mafiot nu a murit cand a fost imposcat in cap, si, evident, ce meserii murdare ne fac viata usoara si civilizata. Si Guantanamo. Si Richest Ppl, si Time Warp, si atata reclama, ca nu ma platesc.
Nu ma intelegeti gresit, cu toate ca dupa un an in care nu am mai postat nimic, cred ca vorbesc singur :), sunt foarte interesante emisiunile - altfel nu ma mai uitam la ele, nu? Dar prea multa muzica buna, care sa ma inspire, nu au.
Asa ca in fiecare zi o sa scriu despre filimul pe care l-am vazut cu o seara inainte. In seara asta este programat Magnolia, regizat de Paul Thomas Andreson si cu muzica de Aimee Mann.
Iar daca pe 1 iunie nu vor fi 14 posturi sa ma trageti de urechi!
Loading ...