N-avem dom’ne verde!
Posted by Radu on Aug 3, 2008
Nu exista culoarea verde la semaforul pentru pietoni; aici traversezi pe culoarea alba!
What a day… part II
Posted by Radu on Aug 2, 2008
Se zice ca fulgerul nu loveste de doua ori in acelasi loc… Dar o zi proasta nu vine niciodata singura. Si asa incepe calatoria mea “fortuita” prin LA…
Ma trezesc vineri dimineata cu maretul gand de a ma duce la Sam Ash (un music stuff superstore) sa imi iau clapa. De fapt sa imi iau alta clapa, ca CME M-Key-ul pe care l-am luat de pe net este foarte prost. In urma lecturii multor review-uri am ajuns la concluzia ca cele mai bune variante sunt fie un sintetizator Korg X50 fie un simplu midi controller Edirol PCR-800. Magazinul de langa mine nu mai avea Edirol, si pentru ca mi l-au promis, au zis ca imi fac reducere la X50 de 150 usd (de la 700 cat este de obicei). Dar pe care sa o aleg? Well, trebuie sa le aiba la Sam Ash pe amandoua.
Ma trezesc cu greu la 10, ma imbrac si plec. Am asteptat ceva dupa autobuz (vreo 30 de minute daca nu ma insel), am mers ceva mai mult cu el (vreo 40…) si am ajuns la magazin. Un tip simpatic (sper sa nu citeasca si el asta, ca pe aici se interpreteaza foarte usor cuvantul simpatic de catre membrii de sex asemanator…) mi-a aratat ce aveau ei pe acolo, am cantat la toate clapele posibile, unele se simteau mai bine, altele mai prost dar aveau mai multe briz-brizuri, in fine, am ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi sa imi iau o clapa destul de simpla pe care sa o car dupa mine, si un controller foarte destept de la Novation, ReMOTE SL Zero pe nume. Clapa pe care am testat-o acolo era un Yamaha KX49, se simtea destul de ok, avea si ceva butoane cu care ma puteam descurca destul de ok prin program (ce-i drept, ei ziceau ca este facuta special pentru Cubase, dar nah! Este MIDI, trebuie sa mearga si cu Logic-ul meu) si parea destul de mica.
Cum eu aveam nevoie de inca o octava in plus, am luat KX61.
Si uite asa am plecat eu de la magazin cu doua cutii cat toate zilele, una care-mi ajungea pana la gat, si alta care abia statea la sub-brat. Am tras de ele pe strada, am tras de el in autobuz, am chinuit o tipa langa care ma asezasem, pana la urma s-au eliberat 2 locuri si m-am asezat acolo. Cum stateam eu in statie de dimineata, am vazut ca exista o statie de autobuz ceva mai aproape de casa (pentru intoarcere) - “Sa tin minte!”
Am tinut minte, si nu am coborat cu 50 de metri inainte, cum faceam de obicei, “Lasa, mai scurtez putin drumul!”. Ei bine, autobuzul a virat la dreapta… Trage repede de sarma, “Sir, sir, I think I want to get off!”. Ma lasa el la prima statie - asta dupa ce m-a intrebat el ceva, dar nu am prea inteles, asa ca am coborat. Era cu vreo 500m mai departe de unde trebuia sa cobor. Am luat-o usurel la pas spre casa, cand trece pe langa mine autobuzul, si soferul zambeste. “Nu pot sa cred!” Autobuzul ocolea vreo 500m in dreapta, dar apoi se intocea si mergea mai departe…
Cu unele chinuri considerabile, am ajuns acasa. Mi-am blestemat gandul “Sa-mi iau laptopul cu mine, ca poate mai am nevoie de ceva de pe net, si cine stie…”, l-am injurat putin pe Dragos ca tocmai atunci a ajuns si un pachet de-al lui, si l-am luat si pe ala de la biroul de preluari, am urcat si m-am trantit in pat.
Hai sa deschidem jucaria ca sa ne facem de cap. Deschidem prima data ReMOTE SL-ul, arata super! Profi, o sa ma ajute foarte mult, este urmatorul pas sub o suprafata de control, perfect! Dar sa deschidem si clapa. O deschidem “Ha Ha!” cu Dragos, ca vorbeam cu el pe net, o pun pe birou si nu mi se mai vede laptopul.
WAIT! This is all wrong!!! Nu se poate. Nu poate fi asa de mare! Nu este posibil sa imi fi parut asa de mica in magazin si asa de mare acasa… Ceva nu este in regula. In fine, hai sa o testam. Ca poate…
O testam, nu merge din prima (si chiar daca mergea nu cred ca schimba cu ceva), cuget putin, “Gata, o duc inapoi!” La magazin am mai testat o clapa care se simtea foarte bine, si avea incorporat midi controllerul ala destept (ReMOTE), dar era mai maricica, trebuia sa iau cu mine mereu si controllerul, chiar daca nu il foloseam mereu, arata mult mai bine si era mult mai space efficient midi controllerul separat, dar anyway, clapa este PREA MARE! Trebuie sa o duc inapoi.
Zis si facut, ambalez totul la loc, nu gasesc scotch sa inchid cutia in care a venit clapa, improvizez ceva, si plecam la drum. Eu, clapa si ReMOTE-ul.
Ajung in statie, cum traversam strada vad cum trece autobuzul pe langa mine, astept, scot niste bani, ii schimb in ceva mai mic (nici bani de autobuz nu aveam), vine autobuzul si… Here we go!
Autobuzul era ceva mai express de cat ce am luat de dimineata. Ce inseamna ceva mai express? Are O SINGURA statie mai mare decat celalalt autobuz. Care statie? Aia la care trebuia sa cobor eu! Unde era magazinul? Exact la mijloc. Vad magazinul, trag de jucarie, intreb unde este urmatoarea statie “Chiar aici, la La Brea” - inca trei semafoare mai departe…
La magazin, tipul cu care vorbisem de dimineata si-a terminat tura, si am dat de unul care… imi dadea dreptate la tot ce ziceam “True!”, “Yeah, I know!”, “Yeah, you’re right!” - nu m-a ajutat cu nimic…
Ei aveau un PCR-800, dar era pe raft si ii lipseau 2 butoane. Il intreb ce s-a intamplat, si imi raspunde ca oamenilor le place sa fure lucruri… Na ca se intampla si pe aici.
Pana la urma imi zice ca este posibil sa gasesc clapa la Guitar Center, de peste drum. Ok! Ma duc pana vis-a-vis, si EURIKA! O au! Ii explic tipului de aici ce am nevoie, ma intreaba cu cat am luat ReMOTE-ul, ii spun ca cu 291 “I can give it to you for 269!”. “Are you sure?”. “Yeah, of course!”
La indemnul lui returnez si clapa si ReMOTE-ul, si ma intorc sa iau clapa si ReMOTE-ul din partea asta. Imi aduce frumos PCR-ul, se duce in spate sa imi aduca si controller-ul, si nu mai vine. Pana la urma apare cu o cutie distrusa, rupta, si un controller fara un picior. “I’m sorry, but I only have this one left. It’s a refurb…” POFTIM?!? Eu tocmai am returnat peste strada controllerul si imi spune ca el nu mai are altul. Glumeste!
A dat cateva telefoane, si a mai gasit unul la un alt magazin “Poti trece sa il iei de acolo” - magazinul era de cealalta parte a muntilor Santa Monica. Pana la urma imi spune ca mi-o poate trimite acasa. Perfect, mai putin de carat, in weekend oricum plec, deci este perfect. II intind cardul - “Nu merge!”
POFTIM?!? Cum adica nu merge?!? Avea nevoie de un card cu numarul in relief, deci cam orice card IN AFARA de Visa Electron. Nu era cam niciun ATM pe langa, si nici nu imi venea sa scot cateva sute de USD si sa ma plimb cu ele pe strada… chiar daca este ea Sunset Blvd.
A fost de treaba tipul (era si cazul) si a acceptat cardul asta, a asteptat pana a plecat toata lumea de prin jur, l-a autorizat, si gata! Slava Domnului, puteam sa plec acasa, SA MANANC! - Stiu ca asta o sa genereze unele reactii, dar chiar nu mancasem nimic in afara de un bol de cereale… si juma de litru de suc de portocale (cu pulpa! - a tinut de foame).
Dau sa ies din magazin, cu cutia pe care o tineam de maner - DA! Asta avea maner!!!, si aud in spatele meu “REEEEIDUUU!!!” “Oh, nu, ce mai vrea de la mine?” Vroia sa ma intrebe, evident, dupa ce am cumparat ce am cumparat, daca nu ma ajuta mai mult aia cu ReMOTE-ul integrat. Well, nu ma ajuta, dar mersi mult de grija.
Am plecat usurel spre casa, era aproape 9, apus fumos, incepusera sa se aprinda luminile, romantic… mai putin mirosul de friptura de la restaurantul din spatele statiei… imaginati-va ce petrecere era in stomacul meu!
A venit si autobuzul, m-am urcat, am stat langa o tipa care semana cu tipul galben din Sin City, ala pervers… Mai era si blonda…
Sper sa nu mai scriu si partea a III-a…
Aparat de dinti
Posted by Radu on Jul 31, 2008
Foarte multi americani poarta aparat dentar pe aici. Si nimeni nu zice nimic. Nu te arata nimeni pe strada, nu rade nimeni!
O zi putin diferita :)
Posted by Radu on Jul 30, 2008
Am zis ca nu are rost sa scriu chiar ce fac in fiecare zi, ca devine plictisitor, dar ziua de ieri le-a intrecut pe toate.
Mi-am inceput ritualul de dimineata, cu dus si studiu, si cand sa ma apuc eu de compus, incepe sa se miste podeaua. “Frate, cate gauri dau astia in pereti, de se simte asa de tare?!?”. Ei bine, era cutremur.
Frate cat de tare a fost (adrenaline junkie…)!!! Podeaua facea ca o membrana de timpan, lampadarul parca era pendul si eu… analizam camera: Hmmm… birou facut din pal… poate rezista; toc de usa de 10 cm… mai bine nu; dulap… nu, pat… degeaba, well, daca se mai supara, intram sub birou 
A mai fost o faza pentru care Livia o sa se supere putin pe mine, dar a fost mult prea tare sa o tinem doar pentru noi: Incepe cutremurul, eu ii scriu pe mess “Cutremur!”. Trec vreo 30 de secunde, trece si cutremurul, primesc raspuns “Ai simtit?”. Scuze Livia!
In fine, cica a fost de 5.8 grade, fara victime. A fost totusi mult mai mare decat ce avem noi pe acasa. Este posibil sa il fi simtit asa de rau si pentru ca blocul unde stam este facut in mare parte din rigips (evitent ca are si o structura, you get the point); cam ca o casuta din carton. Livia zice ca la ea nu prea s-a simtit, dar ea lucreaza intr-o cladire destul de noua.
Trecem de cutremur, vine foamea. Hai sa facem ceva de mancare. Pofta mare de snitele, asa ca ne apucam sa facem snitele. Luam carnea, o batem, o trecem prin ou, faina, ou, faina, si gata de prajit. Punem ulei in tigaie, incepem sa il incalzim. Well, pe aste meleaguri si uleiul este diferit: se incalzeste imediat si nu scoate atatea bule cand prajeste - un lucru foarte bun, ca stropeste mult mai putin, dar pentru romanul din fiecare, asta inseamna ca nu este focul destul de tare -> reteta pentru a manca in oras
Prajim, miroase genial, imediat se fac pe o parte, intoarcem snitelele, dam focul mai incet, si asteptam. Intre timp se cam fac unele, le scoatem, dam focul mai mare la celelalte ca nu faceau bulburuci, si pana sa ne dumirim, incepe sa iasa fum. Scoatem repede snitelele, observam tansformarea oului in carbon, si SURPRIZA! Ceva incepe sa bipaie frenetic!!!
Oare ce sa fie? SENZORUL DE FUM!!! (ca sa intelegeti de ce era panica, avem stropitoare care pornesc in caz de incendiu, si facea toata cladirea baie…) Incepe distractia:
Ia tigaia, alearga cu ea spre balcon - evident, usa de la balcon inchisa si plasa de tantari trasa - cauta un buton care sa opreasca senzorii - nu-i - vezi ca si cealalta tigaie incepe sa scoata fum, ia-o si pe asta, fugi iar pe balcon, deschide larg usa de la balcon - NU, fumul intra in casa - inchide usa, ia ventilatorul de la fete din dormitor, pune-l langa balcon, ia laptopuri, baga-le sum masa, da drumul la ventilatie, STAI! Ia ventilatorul, intreapta-l spre senzor. R***T! A mai inceput un senzor sa urle, indreapta-l spre asta! Hooooop! Ulei pe jos, aluneca podeaua! Se opreste primul senzor, ia ventilatorul, indreapta-l spre celalalt senzor, Tii-tii-tii-ti-ti-ti… Liniste… Hiuuuu! N-am facut baie.
Se linisteste atmosfera, incepem sa facem curat, mancam un stinel, aruncam 4, mai alunecam odata unde a cazut ulei, spalam vasele si mancam restul de 3 snitele… Wow, that was FUNNY!!! Sunt curios daca erau acasa vecinii de vis-a-vis, Doamne cat s-or fi amuzat :):):)
Am ajuns la concluzia ca nu este chiar cea mai buna zi a mea, si am zis sa nu merg pe jos pana la parcarea de unde trebuia sa iau (impreuna cu Livia cu care ma intalneam in parcare) un shuttle pana la Hollywood Bowl. Am fost la Simfonia nr. 4 de Tchaikovsky.
Incredibil! Un amfiteatru cat toate zilele!!! In aer liber!!! Cum poti sa ai o sala de concerte simfonice in aer liber?!? Este genial cum asculti concertul si miroase a verdeata, cum lumea isi aduce mancare, bautura (poti veni/cumpara de la ei o sticla de vin, bei linistit, enjoy the show…) si cum canta greierii in jurul tau. Bine poate ultima nu este asa de placuta…
Americanii sunt americani pana in maduva oaselor! Au cantat imnul cum a intrat dirijorul pe scena! Toata lumea s-a ridicat in picioare, iar unii din spatele nostru chiar cantau si eu. Wow!
Concertul a fost interesant; poate orchestra nu era in cea mai buna forma, obositi, cu chef de concediu, ca nu mi s-a parut un concert extraordinar. Am ascultat concerte mult mai bune ale Filarmonicii George Enescu, decat renumita The Los Angeles Philarmonic.
Sau poate am stat eu prea in spate, poate s-a vorbit prea mult in jurul meu… cine stie…
Am reusit intr-un final sa ajungem acasa; am mers putintel pe jos de unde ne-a lasat shuttle-ul, ca autobuzul nostru nu mai venea, dar macar am ajuns fara vreun alt incident.
Vai de mine ce zi!!!
Las Vegas - orasul unde soarele rasare la 9 PM
Posted by Radu on Jul 30, 2008
Masina
Am mers la Vegas cu o Toyota Corolla rosie, cu cutie de viteze automata. A fost prima masina cu cutie automata pe care am condus-o, si mi-a placut muuult!
Drumul
Drumul pana acolo a fost o adevarata delectare. Dupa ce am mers vreo 20-30 de mile sa iesim din LA, adica vreo 50 km, pe care i-am mers numai pe ce numesc ei Freeway, am ajuns pe o autostrada de 5 benzi pe sens, cu o banda dedicata masinilor cu mai mult de 3 pasageri. Interesanta idee. Am mers constant cu 70 de mile pe ora, pe undeva pe la 110 km/h. Au fost niste peisaje extraordinare. Incep sa inteleg de unde este mentalitatea asta a americanilor, cu totul oversized - pana si relieful este oversized la ei!
The middle of nowhere
Ne-am oprit sa punem putina benzina si sa mancam. Stiti complexurile alea din filme, cu un motel, benzinarie, un restaurant, in mijlocul desertului? Asa era asta. Putin mai evoluat, la modul ca motelul era un mic Mariott, benzinaria un Shell (unde ne-am luat o mica tzeapa, ca benzina cred ca era imbatata rau de tot cu apa), si restaurantul un In-N-Out Burger (care este foarte laudat pe aici, mai ales de Livia ?). Am mancat aici o imensitate de portie de pui. Nu am dat-o gata, asa ca am luat-o cu noi la pachet… well… la pachet a ramas, in masina, pana duminica seara
Drumul 2
Am mers, si am mers, si am mers. Vreo 500 km in total.
Hotelul
Well, am ajuns in Las Vegas. Am parcat masina undeva intre nivelul 4 si 5 al parcarii (da, se poate), si surpriza! 43 de grade afara! Este asa de cald, incat nu apuci sa transpiri. Se evapora instant! Singurul mod in care o poti face este sa tii de ex ceva in mana, in 30 de secunde ai toata mana uda, sau sa te rezemi de ceva. Iarasi, pe unde te-ai rezemat ai transpirat in nestire. Dar totusi se poate sta mult mai usor decat la 35 de grade in Bucuresti. Poate o fi atmosfera mai uscata…
Cazarea
Am stat la coada sa ne cazam. LA COADA!!! Coada care a tinut pana duminica la pranz, si a revenit duminica seara (nu, nu, nu, noi ne-am cazat vineri). Camera a fost ok, cu muuulte decoruri care… well… amintesc de Sahara.
Prima iesire
La insistentele Liviei am iesit din camera in cuptor. Aveai impresia ca ti se topesc papucii, ca mergi pe asfalt abia turnat, asa ca ne-am refugiat in “Worlds biggest souvenir shop”. In fine, de fapt in World’s bigges kitch shop. Aici era frig.
Stratosphere
Primul lucru pe care l-am facut in Vegas a fost sa ne urcam in Stratosphere Tower, si sa ne dam in Big Shot, care se afla la etajul 110, mai exact la vreo 300 m de sol. FOARTE TARE! A ajuns si Livia la concluzia asta dupa vreo 2h dupa ce ne-am dat
Bellagio
Vroiam initial sa mergem la Fremont Street Experience, ca dupa harta pe care ne-a dat-o la hotel era la 2 strazi de noi… dar harta nu era buna, si de fapt era la vreo 4-5 km de mers printr-o zona nu foarte buna. Asa ca am luat autobuzul si ne-am oprit la Bellagio. VAI DE MINE! Nu cred ca un filmulet facut cu aparatul foto sau niste poze pot sa arate cat de frumos a fost. Am ajuns, si imediat dupa ce am ajuns a inceput “Viva Las Vegas” a lui Elvis Presley, si odata cu ea si fantanile sa danseze. Au niste tunuri care arunca apa in sus cateva zeci bune de metri. Dati fullscreen
Restul
Ne-am mai plimbat putin pe The Strip, am mai facut cateva poze, si apoi ne-am urcat in autobuzul care a facut exact o ora pana la hotelul nostru. A fost aglomeratie la ora 12 noaptea. Si de mers nu cred ca erau mai mult de cativa km… in fine.
Inceputuri
Ne-am trezit la 12. Incredibil. Am tras jaluzelele, si era bezna totala, asa ca am dormit mult. Daca nu ma uitam la ceas, cred ca mai dormeam ceva.
Fremont, part II
Ce facem azi? Well, hai sa mergem la Fremont, dar hai sa mergem seara, ca trebuie sa fie mai frumos. Nu, mergem acum, ca trebuie sa fie mai racoare acolo. Etc, etc, etc, am fost pana la urma la pranz. Well, distractia este doar seara, asa ca ne-am oprit in primul souvenir shop, unde am stat cateva ore, si unde am lasat destul de multi bani… 
George Wallace
Pe seara am fost la un Stand Up Comedy Show. George Wallace a fost main act (well, era show-ul lui). Vreau sa zic ca am ras cu lacrimi. O ora juma’ am ras in continuu! Are niste glume foarte misto cu “People say stupid things”. “You’re in the airplane, and then somebody asks you “You going the whole way?”", sau “You know, people do stupid things. One day, I was walking into Kentucky Fried Chicken, and I ordered 3 buckets of chickens, 24 pieces in each bucket, and the lady asked me, “Do you need a bag?”. Sau “I went to a 24 hour store. On the door it said: Open 6 am - midnight.” La intoarcere am luat 301. Ciudat ca nu a trecut pe Nicolae Caranfil…
Neatza soare!
Ne-am trezit, ne-am facut dus, dar vai! Unde este soarele? Duminica a fost cam innorat, deci tocmai bun de mers prin oras. Am fost la The Venetian, care se pare ca este cel mai mare hotel din lume. Au reprodus o parte din Venetia inauntru. Este WOW! Au reprodus piata San Marco!!! Incredibil. Pare a fi un apus continuu inauntru. Este chiar mai frumos ca in Italia - este mai curat. Ne-am plimbat cu gondola, am avut un gondolier blond, de pe langa Napoli zicea el, care ne-a cantat frumos, am facut multe poze si am asistat si la un mic spectacol in piata Este incredibil ce au facut oamenii astia. Absolut incredibil!
Wildlife
Am fost pe la Flamingo Hotel, unde au un parc interior cu pesti Koi, flamingo din plastic, broaste testoase, rate si multe pasari de care nici nu stiam ca exista. O experienta asemanatoare am avut la MGM, unde au un Lion Habitat. Erau 2 lei cat toate zilele acolo, mangaiati de doi tipi. Prima reactie a fost “Ce cauta tipii aia acolo? Faza cu leii era metaforica?!?”
Treasure Island
Din pacate nu am putut sa vedem show-ul de la Treasure Island, ca primul era la ora 19:00, cu jumatate de ora inainte sa inceapa Jubilee. Si cand ma gandesc ca am mers in nestire sa ajungem la Treasure Island… Unde mai pui ca Liviei ii era si putin rau? In fine, nu a fost un drum in zadar, ca am castigat 20$ in cazino :D:D:D Tot cazinoul este facut in genul Piratii din Caraibe, si aveau si o super motocicleta inauntru Si vai ce ma oftic ca nu am vazut spectacolul; se luptau sirene cu pirati.
NY-NY
Am mai fost la New York - New York, unde au reprodus pe exterior NY-ul, iar pe interior, well, strazi din NY. Este interesant, rollercoasterul cred ca este foarte dragut, dar nu am avut timp sa il incercam ca se apropia inceputul spectacolului la Bally’s.
Jubilee
Jubilee a fost cireasa de pe tort. Este un spectacol tipic Las Vegas, care se joaca de vreo 25 de ani si care a castigat multe premii. Pe noi ne-a convins publicitatea asta, am dat 80$ pe bilet si am mers. Ei bine, au fost cei mai bine 80$ cheltuiti in Vegas!
A fost genul ala de experienta dupa care nu mai poti scoate juma de ora niciun cuvant. MUUULTE costume (in fine, jumatati de costume in unele cazuri, ca fetele sunt topless; 1000 de costume in total), muuulte fete, multi baieti, muzica FOARTE FOARTE tare, coregrafie extraordinara, iar intre acte niste treceri foarte interesante.
A venit la un moment dat un scamator (asa il cheama?) care dupa ce s-a jucat cu niste popice (le arunca in toate felurile posibile, prin fata, prin spate, pe sub picior, printre picioare) a luat niste mingi si a inceput sa cante foarte misto la o clapa, adica: clapa era pusa pe jos, si el batea cu mingiile in ea; cand o minge lovea clapa, scotea un sunet, asa ca a cantat vreo 3 piese, printre care si can-can-ul. It was reeeally cool!
Au mai venit doi tipi plini de muschi cu niste numere de acrobatie foarte misto (se contorsionau in toate felurile, in timp ce unul era deasupra celuilalt, tinandu-se intr-o mana, de exemplu pe capul primului, etc…).
Ultima tranzitie a fost cu un tip ce semana cu Tobey Maguire si care cam facea pe Spiderman. Avea doua fasii lungi de panza care erau prinse de un carlig, de tavan, de care se tinea, urca, cobora, zbura, se rotea, tot ce-ti mai poate trece prin minte.
Chiar m-a marcat spectacolul asta! Chiar mi-ar placea sa fac asa ceva in Bucuresti. Trebuie doar sa gasesc 80 de fete frumoase, care sa cante bine, sa danseze perfect si sa vrea sa faca toatea astea debracate… floare la ureche. Vai cat mi-ar placea sa fac muzica pentru asa ceva!!! Gata, ma mut in Las Vegas!
Fremont Street Experience
Am reusit sa ajungem si la Fremont atunci cand trebuie. Am venit imediat dupa Jubilee. Livia si-a facut niste poze cu Chippendales (incurajati-o ca a facut bine ce a facut, ca nu a aruncat aiurea banii), am apuca sa mancam si apoi a inceput show-ul. Un ecran cat toate zilele (se pare ca este cel mai mare din lume) pe care sunt niste animatii interesante, si muuulte boxe putenice care iti amintesc ca esti in Vegas. Uitati-va la filmulet tot fullscreen!
Going back
Dupa Fremont am luat-o usurel spre LA. Am plecat destul de tarziu (cred ca era vreo 23:30 ceasul, dar sa nu le spuneti alor mei, ca tin mult la a mea mama ) dar drumul a fost extraordinar de usor. Cu toate ca au fost aceiasi 500km, au trecut foarte usor. Am mers constant la 70 mile (110 km/h), si am trecut pe langa strada ZZYZX. M-am uitat la poza a doua zi de dimineata, ca tot nu credeam. Am ajuns acasa pe la 4 dimineata, cand incepuse deja sa se lumineze.
Loading ...